Ti-e dor tine - copilul?

Exista un singur lucru pe care un om il regreta tot timpul pe parcursul vietii : trecerea copilariei. Desi,in suflet, multi continua sa fie copii pana la varste destul de inaintate,sunt momente pe care copilaria nu le poate sterge. O viata incepe prin copilarie si se termina prin boala,suferinta sau pur si simplu batranete adanca. Ne pricepem atat de bine sa distrugem ce e frumos si pur,sa manjim cu vorbe amare si sa ne batem joc de clipele memorabile pe care ni le ofera uneori copilaria. Sa stii sa te bucuri de ea inseamna sa-ncepi cu dreptul o viata plina de sperante,care bineinteles se pot spulbera oricand,dar care mentin flacara vie in sufletul tau. Multi n-au simtit cum e sa fii copil,sa fii iubit,sa ai parte de bucurii,jucarii si parinti uniti care sa le ofere o viata echilibrata si armonioasa. Din copii,multi dintre noi,s-au transformat inainte de vreme adulti,nu neaparat fizic,cat emotional, am omis adolescenta,ne-am asumat fapte demne de oameni impovarati,n-am "gustat" deloc din clipele de neuitat pe care orice om ar trebui sa le traiasca. Poate ca nimeni nu e vinovat de asta,dar noi intotdeauna incercam sa gasim vinovati,raspunsuri si explicatii greu de dat. Poate ca unele lucruri asa au fost date sa fie iar nimeni si nimic n-a putut interveni sa le schimbe,datoria morala fata de noi insine e sa ne straduim sa le corectam,sa indreptam ce soarta a tinut sa strice. Greselile copilaresti,se spune ca sunt facute in general de adulti si ,ca atare,cred e necesar sa stii cand sa fii copil si cand sa fii adult,indiferent de varsta pe care o ai. Copilaria dureaza din ce in ce mai putin in ziua de azi si e "desacralizata" dar trebuie sa pastram cu orice pret momentele cu care nu te intalnesti de doua ori in viata!

Poate da sau poate nu...

O viata nu se cladeste fara schimbari iar un om nu poate convietui linistit fara sa fie dispus sa cedeze uneori,sa admita sau sa taca atunci cand e nevoie.In tot ceea ce facem si ce simtim exista permanenta nevoie de schimbare. Subconstientul genereaza modificari treptate sau subite ale comportamentului nostru, ale gandirii sau ale prejudecatilor. Nicio schimbare nu da roade atata timp cat ne este impusa de catre altcineva in afara de noi insine,doar in cazuri extreme cand anumite intamplari tragice ne forteaza moral sa le consideram indatoriri. Rutina e "mobilul",e cea care provoaca nevoia de "altceva", rutina provoaca schimbarile si ne face sa ne dorim sa scapam cu sub orice forma de plictiseala sau de stres.Sa vrei sa te schimbi , ca om, nu inseamna neaparat ca esti instabil emotional sau rasfatat ci pur si simplu, din cand in cand,oricine are nevoie de o schimbare relativ semnificativa,iar cine se vrea fresh si dornic de viata inseamna ca-i plac schimbarile,ii place sa-si modeleze starile pentru a nu se plictisi niciodata de sine.Nu poti spune niciodata "e vremea schimbarii" pentru ca omul se schimba frecvent,chiar daca acest lucru nu e mereu notabil,important e efectul si modul cum adaptam schimbarile noastre la tot ce ne inconjoara pentru a crea armonie intre mintea,sufletul,trupul si mediul in care traim!

Mai sunt si ingeri pe pamant!

27.10.1987

Ganduri sincere

Abecedarul vietii poate
Te va purta pe cai ciudate
Si-n drumul tau spre fericire
Te rog sa nu uiti de iubire!
Indiferent cum suna asta
Si ce parere vei avea,
Nu poti trai ca un robot
Fara sa stii ce e iubirea!
Iubeste-te pe tine insuti,
Pe cei dragi,pe Dumnezeu,
Dar nu uita orice-ar fi
Sa hranesti sufletul tau!
Incearca sa zambesti mai des,
Iubeste frumos si curat,
Cultiva-ti fiecare gest
Caci numai tu ai de castigat!

Cosmarul I

Cosmarul II

Ti-e frica de tine?

Batut si umilit,jignit si plangand de durere...sentimente care-ti ajung in adancul sufletului si te marcheaza pe viata...norocul e ca omul isi reimprospateaza permanent memoria,simturile,starea de spirit,nimic nu e vesnic,nicio stare nu e etern statatoare.Ceea ce un om nu poate uita si evita niciodata e ceea ce simte fata de el,frica de ceea ce-ar putea sa-si faca singur.Cel mai mare dusman al omului este el insusi,numai el se poate distruge, asta bineinteles daca nu intervine Dumnezeu.E cea mai mare pedeapsa sa depinda de tine sa-ti decizi soarta,e oribil sa fii nevoit sa alegi si sa nu stii daca prin acea alegere ai putea sa infloresti sau sa te distrugi.Pacat de puterea pe care o avem,pacat de lupta care o ducem cu greutatile...Multi decid sa-si puna capat zilelor dintr-o prostie,din frica de ei insusi,din teama de a infrunta palmele vietii ; pai daca nici noi nu putem suporta atata suferinta si nedreptate in viata asta mizerabila,atunci cine? Omul se subestimeaza de multe ori si asta il costa viata! Nu realizam nici pana-n ultima clipa cat de norocosi suntem uneori ca avem parte de anumite lucruri,suntem orbi si surzi la tot ceea ce-ar trebui sa receptam,ne refuzam dreptul la liniste si la iubire doar pentru a ne respecta principiile.Toate astea au un pret foarte mare,totul se plateste intr-un fel sau altul. De aceea ne e frica de noi,pentru ca nu putem si prevazatori,pentru ca teama de necunoscut si de dificultate ne sperie si ne face vulnerabili,ne face sa nu meritam sufletele pe care le avem in piept.Vesnic nemultumit si insetat de materialitati,omul niciodata nu-si depaseste conditia de muritor si nu-si poate invinge frica de el insusi , ajunge sa se autodistruga lent dar sigur...